Polistirenul ar putea fi interzis printr-un act normativ

Ministerul de Interne intenționează să introducă un normativ de securitate la incendiu a construcțiilor prin care va recomanda utilizarea materialelor şi elementelor de construcţie clasa A1 sau A2-s1d0.  În aparență, intențiile sunt dintre cele mai bune, însă realitatea este că, prin adoptarea acestui act normativ, o industrie de peste 100 de milioane de euro ar putea fi distrusă – vorbim de industria producătoare de polistiren din România.

Într-o scrisoare deschisă adresată Guvernului și MDRAP, AdePlast avertizează că decizia de a recomanda folosirea materialelor de construcții clasa A1 va lovi puternic în producția de polistiren și va duce la creșterea prețului la termoizolații.

Chiar daca nu defineste materialele utilizabile cu denumirile lor tehnice si comerciale, recomandările din actul normativ, ascunse sub clasa de reacție la foc, îndeamnă la eliminarea polistirenului și utilizarea vatei bazaltice.

Mai jos puteți citi integral scrisoarea deschisă AdePlast:

Sub pretextul unei cerințe considerate funadamentale, “securitatea la incendiu”, Ministerul Dezvoltării Regionale și Admnistrației Publice împreună cu Ministerul de Interne intenționează să introducă un normativ de securitate la incendiu a construcțiilor, Indicativ P118/1, care să fie obligatoriu la proiectarea și realizarea construcțiilor noi și la lucrările de intervenție asupra construcțiilor existente, indiferent de forma de proprietate, destinație, categorie și clasă de proprietate sau sursă de proprietate. Aceste prevederi vor fi obligatorii pentru toți factorii cu atribuții în proiectarea, realizarea și exploatarea construcțiilor (proiectanți, verificatori de proiecte, experți tehnici, executanți, responsabili tehnici cu execuția, diriginți de șantier, proprietari și utilizatori ai construcțiilor, autorități ale administrației publice, organe de control).

Actul normativ nu definește materialele utilizabile cu denumirile lor tehnice și comerciale, ci prin încadrarea în anumite clase de reacție la foc. De asemenea, normativul nu utilizează  și nu impune o clasă de reacție la foc a unui termosistem ca un tot unitar (un ansamblu de produse, grupate, cu rolul de a asigura protecţie termică a pereţilor exteriori ai clădirilor), ci a tuturor materialelor componente. În toată Uniunea Europeană, cerințele de încadrare într-o anumită clasă de foc se referă la termosistem ca tot unitar, ca întreg, nu la componente individuale. Mai mult, în cuprinsul actului normativ se fac recomandări explicite (“Se recomandă utilizarea materialelor şi elementelor de construcţie clasa A1 sau A2-s1d0”), dar voalate, ascunse sub clasa de reacție la foc, de utilizare a vatei bazaltice. Prin aceste recomandări, având acoperire legală, toți proiectanții, verificatorii de proiecte, experți tehnici etc., vor uza, ca pretext, de aceste recomandări pentru a exclude polistirenul.

Prin toate aceste căi se exclude în fapt polistirenul din rândul materialelor care pot fi folosite atât la construcții noi, cât și la cele existente, deci moartea industriei și exclusivitatea vatei bazaltice.

Este de neînțeles cum țări dezvoltate precum Germania, Austria și celalte țări și-au izolat clădirile cu polistiren la un preț cât jumătate din prețul vatei bazaltice, iar România, o țară cu un venit pe cap de locuitor de până la 5 ori mai mic, trebuie să platească dublu și acest lucru, numai dacă vata bazaltică ar fi disponibilă în România la nivelul cererii sau necesităților. Dar nu este, și nu va fi, pentru că în România nu există capacități de producție a vatei bazaltice. În prezent aceasta se importă de câteva firme din Ucraina, Rusia, Slovenia, Ungaria, Germania și Grecia. În schimb, consumul actual de polistiren, fabricat în exclusivitate în țară este de peste 4.000.000 metri cubi. Prin condamnarea la moarte a acestui material, România va trebui să importe vata bazaltică la acest nivel. Imposibil de realizat logistic, gandiți-vă că acest consum ar însemna circa 50.000 de tiruri. Pe de altă parte, o investiție într-o fabrică de vată bazaltică necesită un orizont de așteptare de 2-3 ani până la devenirea ei operațională.

CONSECINȚETE DEZASTRUOASE ALE ADOPTĂRII INDICATIVULUI P118/1

În continuare, consecințele unuei asemenea normative pot fi impărțite în 2 categorii mari:

Consecințe directe, macro, asupra României și cetățenilor ei:

1. Consecințe asupra României ca țară membră a Uniunii Europene care are obligații clare în domeniul eficienței energetice, ca semnatară a așa-numitei “Directive 20/20/20”. Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului UE privind eficiența energetică, așa-numita “Directivă 20/20/20”, precizează că până în anul 2020 statele Uniunii Europene trebuie să-și diminueze cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră, să își crească cu 20% eficiența energetică și să-și producă 20% din energie din surse regenerabile. MDRAP trebuie să trimită Comisiei Europene rapoarte periodice în privinţa economiei  de energie realizate prin reabilitarea termică a blocurilor, dar primăriile nu le transmit. Pe acest considerent, în 3 ani Comisia Europeană probabil că va activa procedura de infringement împotriva României, pentru că până în 2020 trebuie finalizat procesul de reabilitare termică. La mijlocul anului 2015, Comisia Europeană a anunțat declanșarea procedurii de infringement împotriva Ungariei, pe această temă, fiind obligată la plata a peste 15.000 euro/zi.                                                                                  

2. Consecințe asupra altor situații de urgență la care România este expusă considerate la fel ca și securitatea la incendiu – fundamentale – respectiv inundațiile și cutremurele.

Normativul nu ia în considerare impactul inundațiilor pentru că, în contact cu apa, construcțiile termoizolate cu vată bazaltică devin ruine, spre deosebire de cele termoizolate cu polistiren.

De asemenea, nu se ia în considerare impactul cutremurelor  asupra construcțiilor termoizolate cu vată bazaltică. Datorită densității mult superioare a vatei bazaltice, se încarcă greutatea construcțiilor, și deci se amplifică riscurile în cazul cutremurelor. Și știm cu toții cât de expusă este România la astfel de catastrofe.

3. Consecințe asupra absorbției fondurilor europene.

Pentru prima dată în calitatea sa de stat membru UE, începând cu anul 2016 (exercițiul financiar 2014-2020), au fost alocate fonduri europene pentru reabilitarea termică a locuințelor. Cetățenii României, proprietarii de locuințe, recunoscuți ca fiind printre cei cu cele mai mici venituri din UE vor fi văduviți de realizarea termoizolării, întrucât, în lipsa producătorilor interni de vată bazaltică și a crizei care se va declanșa din cauza acestui material importat, este limpede că aceste fonduri nu vor putea fi atrase. În plus, în condițiile lipsei capacităților de producție interne, dacă cererea va depăși oferta, importatorii vor crește prețurile de vânzare.

4. Scumpirea construcțiilor noi și a apartamentelor din blocurile vechi care au fost termoizolate.

Pe lângă faptul că termosistemele cu vată bazalitcă au un cost dublu față de cele bazate pe polistiren, criza care se va declanșa din cauza cantităților mici din piață va crește și mai mult costul acestui material, ca urmare a raportului cerere-ofertă. Toate aceste prețuri se vor reflecta, în final, în creșterea prețului construcțiilor noi, dar și apartamentelor din blocurile termoizolate cu vată. Toate aceste creșteri vor fi, în fapt, nejustificate.

Consecințe indirecte

Întreaga industrie a polistirenului din România, de peste 100 de milioane de euro, va dispărea din cauza unui act normativ nedrept, în condițiile în care nicio țară din lume nu interzice direct sau indirect utilizarea polistirenului. Odată cu ea vor dispărea sau își vor diminua activitatea și industriile din aval – transportatorii, magazinele și punctele de vânzare, constructorii. Deci:

1. Statul român va pierde impozite și taxe importante încasate de la industriile care vor dispărea sau își vor restrânge activitatea (cele din aval).
2. Dispariția acestor industrii va conduce la pierderi importante de locuri de muncă, deci apariția șomajului cu efect asupra bugetului asigurărilor sociale. În industria de polistiren lucrează peste 1000 de angajați în producție. La aceasta se adaugă impactul asupra sectorului de logistică. În acest moment sunt peste 50.000 de curse de transport pe an, adică peste 200 de șoferi care fac o cursă zilnic către 13.500 puncte comerciale, care la rândul lor vor avea vânzarile afectate.
3. Produsă în afara țării și importată, vata bazaltică va conduce la adâncirea deficitului comercial al țării.
4. Companiile locale și străine care au investit zeci de milioane de euro în industria de polistiren își vor vedea investițiile duse pe apa sambetei. Acest semnal va fi transmis potențialilor investitori străini, deci consecințele asupra atragerii investițiilor străine vor fi dezastruoase.
5. Statul român riscă acțiuni în justiție din partea a circa 50 de companii producătoare de polistiren și evident plata unor despăgubiri, care vor fi plătite de toți cetățenii săi.

SOLICITAREA CĂTRE GUVERNUL ROMÂNIEI ȘI MDRAP

Drept urmare,  AdePlast SA, în calitate atât de producător de polistiren cât și de importator de vată bazaltică, solicităm de urgență Guvernului României, în ansamblu, și ministerelor implicate, modificarea normativului de securitate la incendiu a construcțiilor, Indicativ P118/1, în sensul alinierii lui la practicile Uniunii Europene, astfel:

1. Introducerea noțiunii de termosistem sau sistem de termoizolație agrementat național și european și implicit referirea și introducerea de condiții de încadrare într-o anumită clasă de reacție la foc a termosistemului ca tot unitar, ca întreg și nu a părților lui componente, a materialelor.
2. Obligativitatea folosirii clasei de reacție la foc “E” a polistirenului, așa cum se procedează în toată Europa.
3. Renunțarea în cuprinsul textului de normativ la orice recomandări de genul “Se recomandă utilizarea materialelor şi elementelor de construcţie clasa… ”, care are caracter anticoncurențial și constituie un pretext pentru avantajarea unui material în detrimentul altuia.

Compania AdePlast trage acest semnal de alarmă în numele industriei pe care o reprezintă, ca lider al acestei industrii. Pozițiile exprimate mai sus sunt împărtășite de producători români de polistiren, precum și de producătorii europeni de materii prime.