Ghid de achizitionare a unui filtru de apa

Deşi apa potabilă este protejată de anumite reglementări, experţii avertizează că apa de la robinet nu întruneşte toate condiţiile privind siguranţa sănătăţii. Nenumărate studii au indentificat mii de substanţe chimice care contaminează apa potabilă şi care nu sunt reglementate de legile din multe state ale lumii, relatează Nationalgeographic.com.

Desigur, cea mai bună modalitate de a te asigura că apa potabilă este curată şi sigură pentru a putea fi băută, este să protejezi sursa. Bazinele hidrografice acţionează ca filtre naturale care elimină substanţele chimice, poluanţii şi sedimentele. De asemenea, cetăţenii pot îndemna oficialităţile să actualizeze reglementările privind apa potabilă, prin introducerea unor noi limitări privind substanţele chimice, posibil periculoase.

Între timp, mulţi consumatori apelează la filtrele de apă pentru robinetele din casă. Primul pas în ceea ce priveşte identificarea unui filtru de apă bun este să descoperi ce anume se găseşte în apă, şi dacă aceasta conţine substanţe chimice periculoase.

Niciun filtru nu va putea elimina toate substanţele contaminante, în mare parte din cauză că lista chimicalelor riscante continuă să crească.

Iată care sunt cele mai des întâlnite tipuri de filtre de apă şi principalele substanţe pe care sunt proiectate să le elimine:

1. Filtrele de carbon includ modelele montate pe robinet, modelele aşezate sub chiuvetă (care de obicei necesită o conexiune permanentă la o ţeavă existentă) şi sistemele pentru un punct de intrare (de obicei instalat la subsolul sau în exterior) sau pentru întreaga casă. Carbonul, un material poros, absoarbe impurităţile pe măsură ce apa trece prin filtru.

Ce îndepărtează: plumb, PCB, produse secundare de clor, anumiţi paraziţi, radon, pesticide şi ierbicide, aditivul de benzină MTBE, solventul tricloretilenă de la curăţătoriile chimice, unii compuşi organici volatili, anumite tipuri de bacterii şi un număr mic de produse farmaceutice.

2. Sistemele de osmoză inversă împing apa prin membrana semipermeabilă, care acţionează ca un filtru extrem de fin. Adesea sunt utilizate împreună cu filtrele de carbon. Totuşi, aceste sisteme pierd între 15 şi 34 de litri de apă pentru fiecare 3,8 litri de apă filtrată.

Ce îndepărtează: produsele chimice pe care filtrele de carbon le ratează, inclusiv perclorat, sulfaţi, fluor, chimicale industriale, metale grele (inclusiv plumb), produse secundare de clor, cloruri (care fac apa să aibă un gust sărat) şi produse farmaceutice.

3. Unităţile cu lumină ultravioletă dezinfectează apa, ucigând bacteriile. Unităţile de blat pot fi găsite la un preţ de sub 100 de dolari, dar majoritatea unităţilor pentru întreaga casă costă peste 700 de dolari.

Ce îndepărtează: bacteriile. Experţii recomandă folosirea acestor unităţi împreună cu filtrele de carbon pentru a putea avea o eficienţă cât mai mare.

4. Distilatorii (probabil metoda cea mai puţin practică) fierb şi condensează apa.Distilatorii folosesc multă energie electrică, generează o căldură excesivă şi necesită o curăţare regulată. Încercaţi mai întâi filtrele sau alte alternative pentru a îndepărta substanţele chimice, sau cumpăraţi apă distilată.

Ce îndepărtează: metale grele (inclusiv plumb), particule, substanţe solide total dizolvate, microbi, fluor, plumb şi mercur.

Problemele referitoare la sursele de aprovizionare locale, comoditatea şi un marketing agresiv au determinat consumatorii să aleagă apa îmbuteliată în locul apei de la robinet.

Însă, apa îmbuteliată este asociată cu o serie de preocupări ecologice, inclusiv miliardele de sticle de plastic aruncate la gunoi, combustibilii fosili arşi pentru a refrigera şi a transpora aceste sticle, şi golirea rezervelor acvifere şi a bazinelor hidrografice pentru a umple sticlele.

În acelaşi timp, filtrele de apă utilizate, adesea învelite în casete din plastic, nu sunt reciclate. Aşa că testează-ţi apa de la robinet înainte de a investi în filtre de plastic care într-un final vor fi aruncate în natură.

Probleme de sănătate umană

Filtrele de apă îndepărtează contaminanţii obişnuiţi din sursele de apă ale oraşelor, variindde la produşii chimici minori (probleme de gust şi de miros) la substanţele serioase(pesticide şi produse farmaceutice cauzatoare de cancer, care contribuie la rezistenţa bacteriilor).

Iată câteva dintre cele mai des întâlnite substanţe chimice ce pot fi descoperite în apa de oraş:

1. Alaclorul este un ierbicid cu potenţial cancerigen pulverizat pe culturile de porumb şi soia, care poate ajunge de pe terenul agricol în sursele de apă potabilă.

2. Arsenicul, o otravă care se produce în mod natural şi care poate cauza cancer, se găseşte în foarte multe ţări la nivel mondial, în special în fântâni. Nivelurile cele mai mari pot fi întâlnite în sud-estul SUA.

3. Atrazina, un pesticid folosit la scară largă, poate provoca tulburări hormonale, cancer, pierderi în greutate, degenerare musculară şi leziuni cardiovasculare.

4. Benzenul este o binecunoscută substanţă chimică cancerigenă emisă de către industriile petroliere şi chimice, Benzenul poate infecta apa potabilă prin intermediul poluării aeriene, scurgerea rezervoarelor de gaze subterane, deversări industriale şi eroziunea depozitelor naturale.

5. Cromul este un metal greu care poluează de obicei apa potabilă prin intermediul deversărilor făcute de fabricile de oţel şi de celuloză şi prin eroziunea depozitelor naturale. În diferite forme, cromul poate afecta sistemul respirator, tractul digestiv şi sistemul circulator, printre altele.

6. Plumbul, un metal greu, poate provoca leziuni cerebrale şi probleme de dezvoltare la copiii, dar poate afecta într-un mod negativ şi presiunea arterială, împreună cu celulele roşii ale sângelui.

7. Mercurul, un alt metal greu, este produs în unele unităţi industriale, în timpul arderii cărbunelui, a depozitelor deşeurilor şi a infiltrării agricole, dar şi prin eroziunea depozitelor de minerale. Metilmercurul, un compus organic al mercurului, este cunoscut drept o neurotoxină umană ce poate avea efecte dăunătoare asupra oamenilor, în special asupra copiilor.

8. MTBE, un aditiv al benzinei, se scurge ocazional în apa subterană din rezervoarele de depozitare a combustibilului subteran, şi poate provoca cancer.

9. Azotaţii, care provin de la deşeurile animale din fermele de vaci de lapte, pot provoca „sindromul golfului albastru”, care împiedică sângele să menţină oxigenul. Această afecţiune este des întâlnită în zonele rurale.

10. Patogenii, purtaţi de deşeurile animale şi umane, sunt legaţi de bolile gastrointestinale. Infecţia cu Cryptosporidium poate ameninţa viaţa oamenilor cu un sistem imunitar scăzut.

11. Percloratul, un contaminant provenit din producţia de combustibil pentru rachete, s-a scurs în apa potabilă din SUA, din cauza unei eliminări necorespunzătoare. Substanţa chimică afectează tiroida şi poate cauza apariţia cancerului.

12. Radium-266 este un element radioactiv găsit de obicei în jurul depozitelor de uraniu.

13. Trihalometan (THM), un produs secundar al tratării cu clor, poate provoca avorturi spontane, malformaţii congenitale şi dezvoltarea cancerului.

Sfaturi de utilizare

– Schimbă cartuşul filtrului în mod regulataşa cum este recomandat de producător. Întreţinerea proastă a filtrelor sau care nu se realizează în mod frecvent poate oferi bacteriilor şi altor produse chimice şansa de a ajunge în apa de la filtru.

– Plumbul sau plumbul cositor poate pătrunde în apa potabilă prin ţevile vechi sau prin conductele serviciilor de apă.Femeile însărcinate şi părinţii copiilor tineri ar trebui să testeze apa, pentru a identifica eventualele cantităţi de plumb.

– Dacă apa ta provine de la o fântână privată, agenţiile de reglementare recomandătestarea anuală a apei la un laborator certificat. Dacă locuieşti în apropiere de ferme sau fabrici, fântânile ar trebui testate mai des pentru un eventual conţinut de azotaţi şi bacterii.

[huge_it_gallery id=”13″]